sâmbătă, 23 martie 2013

9 + 9 = 9


Nu, nu am probleme reale cu aritmetica, cel putin nu cu cea de bun simt, dar sunt intr-o perioada in care nu pot sa fac calcule decat folosind matematica emotiilor, asa cum frumos a denumit-o scriitorul portughez Augusto Cury. Acum 2 zile baietelul meu minunat a implinit 9 luni de viata . Mi se pare aproape incredibil. Este cea mai concentrata perioada din viata mea, atat ca trairi si sentimente cat si ca frumusete, noutate si dificultate.

Oricat de frumos ar fi trebuie sa recunosc ca ma simt un pic obosita si tanjesc dupa o "vacanta" ca pe vremuri.
9 luni fara vacanta nu e nimic exagerat, insa mi-am dat seama ca aceasta calatorie nebuna nu a inceput acum 9 luni, ci acum vro 18 luni. Cand Matei al meu, pe care fie vorba intre noi mereu l-am banuit ca ar fi baietel , a inceput calatoria sa de la samanta de mac la alte dimensiuni comparate mereu cu fructe apetisante pentru a ne starni imaginatia : afina, pruna, piersica, mango etc pentru ca in final, pe 21 iunie 2012, sa ajunga cat un pepene verde, voinicel si bine copt, de 3,5 kg.

Asa ca daca Matei are doar 9 luni, calatoria mea alaturi de el, si al lui alaturi de mine, are 9+9 luni. Si deci artimetica mea nu mai e atat de ilogica si de deplasata, nu? Sau chiar daca este, mie mi se pare cea mai frumoasa lectie de matematica dintre toate .
Este o matematica al naibi de ciudata. Spre exemplu pe mine m-a invatat ca atunci cand daruiesti , ai mai mult decat aveai inainte si atunci cand ai rabdare si faci lucrurile mai incet, ele se intampla mai repede si mai bine.

Augusto Cury, spunea ca, pentru a rezolva probleme de matematica emotiei, " secretul este sa diminuezi pentru a spori. ...sa ne diminuam orgoliul, ca sa ne sporim gradul de maturitate; ...sa diminuam aroganta, ca sa intelegem sentimentele ascunse ale oamenilor; ...sa diminuam rigiditatea, ca sa avem curaj sa ne corectam traiectoria si sa ne regandim adevarurile absolute."

Au fost 9+9 luni pline de de toate, dar mai ales de schimbare si de acceptare. Totul s-a schimbat, felul in care arat, felul in care gandesc, felul in care ma raportez la viata si la lume. Pentru unele aspecte voi lupta pentru a le readuce la starea in care au fost acum 9+9 luni, sau chiar pentru a le face mai bune, mai potrivite cu viata mea de acum. Unele aspecte nu as mai putea sa le readuc nicicand la ce-au fost in era- dinainte de Matei. Iar unele aspecte pentru nimic in lume nu as vrea sa redevina ce au fost.

Pentru cine nu are copii poate sa sune ciudat si egoist ce voi spune acum dar imi asum acest lucru. Cand am ramas insarcinata, pe langa fericirea normala a momentului, am simtit si frica si goliciune. Pentru ca ma gandeam, ca multe tinere mame, la faptul ca o pauza la serviciu si in viata sociala inseamna multi pasi inapoi din punct de vedere al carierei, salariului, statutului etc. Ego-ul meu era frustrat si simtea ca-si pierde din importanta. Imi spunea sarcastic si uracios:

"Si acum ce-o sa faci? Ce reprezinti tu pentru restul lumii? Orice femeie poate fii mama? Ba chiar si unii barbati o pot face cu succes. Aveai o gramada de lucruri de facut!"


Intre timp i-am pus perna pe cap acelui EGO individualist si narcisist si mi-am achizitionat unul ceva mai echilibrat, mai deschis si mai relaxat in ceea ce priveste intrebarea: Cine sunt eu? Un EGO care accepta faptul ca sa fii cea mai buna mama pentru copilul tau implica atat de multe lucruri incat nu ai de ce sa te simti inferioara femeilor care nu fac, sau intarzie sa faca copii de dragul carierei. Nu deloc! Si stiti de ce? Pentru ca acest EGO a inteles ca evolutia nu inseaman un statut, un salariu, o cariera! Evolutia este un act de traire interioara. Iar daca a fi mama iti umple sufletul mai mult decat un cont dragalas in banca si statutul de sef este OK. Caci domnul EGO nu sta in banca pe un aparat de numarat bani si nici la birou sa culeaga aplauze in urma ta. El sta in suflet, si se simte cel mai bine cand sufletul tau e mare si danseaza des de emotie si incantare. Si sper ca acest EGO sa fie un profesor bun si pentru EGO-ul lui Matei, si sa-l invete sa-si traiasca viata mergand relaxat spre niste idealuri adevarate, marete, si nu in goana calului de curse dupa idealuri neclare, egocentriste si egoiste. Va doresc asemenea si voua.

Niciun comentariu: